Cursa de anduranta... 3D cu VIERA

Bun.. în rândurile ce urmează, ar trebui să vă prezint magnifica experiență 3D trăită cu ajutorul TV-ului VIERA NeoPDP cu 3D Full HD. Bineînțeles că asta o să și fac, dar când e vorba de scris ceva și respectiv de povestit ceva, sufăr de un defect mare, anume, îmi place să iau povestea de la capăt în  ordine cronologică. Consider că dacă nu fac asta, totul se duce de râpă asemenea unui joc de domino, cade o piesă, cad toate.

Așa că.. să încep povestea. A fost odată ca niciodată, o zi de vineri, adică în urmă cu doar câteva zile. Zi de vineri în care aveam programată o vizită în București, prilej cu care m-am gândit să ajung într-una din locațiile indicate  pe site-ul viera pentru a testa TV-ul cu pricina (sunt din provincie și nu le prea am cu magazinele din capitală). Am ales să mă duc în Unirea pentru că era cel mai aproape de locul unde trebuia să ajung eu. Toate bune și frumoase, intru în Unirea și încep să caut magazinul Panasonic. După câteva învârteli pe la parter am întrebat o tanti de-acolo... mi-a zis că e la etajul 3. Urc la 3 și încep să colind iar. O iau într-o parte... după care hotărăsc s-o iau în partea cealaltă pentru că mi se părea cam înfundat traseul. Mă întorc și merg până la capăt. Nimic! Întreb un tip de la un magazin de electronice și-mi spune că e tocmai pe partea cealaltă, în capăt de tot. Ooooo  daaa! Cu tot aerul lor conditionat și tot simțeam că fierb în suc propriu. M-am oprit câteva minute în magazinul de cărți să-mi mai trag sufletul, după care am plecat spre traseul final. Am observat apoi că de unde mă întorsesem eu începeau niște săgețele pe pardoseală, dar deh, cine să se mai uite și pe jos? Am mers după săgeți până ”în capăt de tot” după cum se exprimase cel care m-a îndrumat. Cât de fericită am fost când m-am văzut pe scaun în fața TV-ului și cu ochelarii la ochi, nici mie nu-mi vine să cred.

Experiența în sine a fost extraordinară! Fusesem la film 3D la cinematograf, dar după părerea mea, VIERA NeoPDP 3D Full HD e altceva. În primul rând, ochelarii mi s-au părut mai confortabili decât cei de la cinema, mai ușori, iar lentilele puțin mai late. E adevărat că nu am stat foarte mult timp cu ei la ochi, dar nu dau dureri de cap sau senzația aia de amețeala când îi dai jos. Am văzut două filmulețe, unul cu niște câini și altul cu Roma. În primul, am avut de câteva ori tendința să întind mâna să mângâi patrupedele, mai ales că păreau foarte curate (claritatea imaginii aproape că-mi permitea să văd puricii de pe ei, dacă aceștia ar fi existat). Culorile extraordinar de vii combinate cu efectul 3D aproape că mi-au înlocuit pentru o fracțiune de secundă simțul olfactiv atunci când mi-a apărut în față un buchet de flori. Absolut superb! Iar când am văzut apa dintr-una din fântânile din Roma aproape curgând pe mine, parcă mi-a șters ușor sudoarea de pe frunte și m-a răcorit puțin după cursa de anduranță pe care o făcusem. Din păcate, răcoarea n-a durat mult, căci după apa aia limpede am primit niște flăcări pe tot cuprinsul imaginii care au părut atât de reale încât mi-a luat o clipă să mă gândesc dacă mă ustură fața de la arsuri. Contrastul de 5000000:1 cred că a fost de vină! Despre conexiunea USB, certificarea THX și alte chestii tehnice de genul, nu prea pot să vă dau detalii pentru că nu l-am luat la scărmănat, dar sunt sigură că și astea sunt prețioase.

Eu una... m-am simțit pentru câteva minute ca un copil ce vede pentru prima dată lumea de dincolo de fereastra camerei. Ideea asta mi-a rămas în minte despre VIERA NeoPDP 3D Full HD, o fereastră spre o lume a televiziunii total diferită de ce știm și ce am testat până acum. Păcat că am ratat Roland Garros-ul de la începutul lunii iunie, chiar mi-ar fi plăcut să văd 3D efectul de 5000 de rotații/min imprimat mingii de  Rafael Nadal. Maybe next year!

Oricum, acele câteva minute au meritat efortul, căldura și bătăturile cu care m-am pricopsit a doua zi. Voiam să scriu  ”The end” , dar cred că se potrivește mai bine ”to be continued..”